Bucurestii de ieri si de azi

"Dorul celui din orasul mare de a trai in linistea de la tara, o poate intelege numai cel care e fortat sa locuiasca intr-o metropola. Nu este numai zgomotul strazii, graba si pulsul circulatiei, care supun nervii oraseanului la cele mai mari sfortari (...) Cand produci singur zgomotul, se pare ca nu e atat de grav, dar fereasca Dumnezeu daca vecinului ii trece prin minte sa-l produca; de exemplu, sa fluiere sau sa ciocaneasca; atunci te simti obligat sa protestezi. Si pe langa asta, se mai intampla multime de lucruri insuportabile: tic-tacul pendulei vecinului, de multe ori zgomote produse in apartamentul alaturat, toate acestea te scot din sarite si te transpun intr-un hal de nervi asemanator momentului in care te-a intepat o albina."

"Populatia capitalei a crescut, in ultimii ani, in mod considerabil. Pentru cei care vin sa-si caute aci norocul, orasul mare, in plina dezvoltare, pe malurile Dambovitei, a ajuns un far amagitor. Aceasta afluenta, goana dupa castig si somajul, au dat nastere unor meserii ciudate. Iata cateva:

Cel care tine locul in tren

(...) Facand o mica cercetare, am constatat ca pe peron se facea un adevarat targ. Cei intarziati, care soseau in ultimul moment, mai ales in trenurile aglomerate, gaseau totusi locuri foarte bune, dand un bacsis. Toata afacerea pare sistematic organizata: unii tovarasi strecurati in vagoane, cine stie cum, poate in halta Grivita, unde se formeaza trenurile, nu lasa pe pasageri sa intre in compartimente: altii fac pe cei care au posibilitatea de-a procura un loc si pun conditiile lor fata de publicul dezolat, exercitand o presiune eficace, in momentul psihologic, adica cu cateva clipe inainte de plecarea trenului.

(...) O meserie noua la Bucuresti este a acelui care aduce masinile in statie Opriti-va cateva clipe in piata din fata Cercului Militar si-l veti vedea. (...) alt taxi, cu un pasager ciudat, care tine in mana un fel de firma de tabla, sau o are bagata pe jumatate in buzunarul paltonului. "Pasagerul" sare repede jos din taxi si fara a plati sau a spune vreun cuvant, o ia la goana, pe strada Edgar Quinet, spre Universitate. In vremea asta, soferul sosit in statie, nu se alarmeaza de disparitia "clientului" si-si aprinde tacticos o tigara. Daca va veti lua dupa cel care fuge pe strada Edgar Quinet, veti vedea ca odata ajuns la statia de automobile , din dosul Universitatii, se urca intr-un alt taxi si face din nou pe pasagerul. (...) Iata acum si dezlegarea misterului: pe strazile centrale ale Capitalei, taxiurile nu au voie sa circule fara pasageri. Din aceasta pricina, statia importanta de automobile, din fata Cercului Militar, unde au voie sa stationeze numai cateva masini, ar putea ramanea, la un moment dat, goala. In dosul Universitatii, este insa loc pentru vreo 40 de masini. "

Sursa foto

"Cei mai multi dintre noi avem inca naivitatea sa credem ca orasele traiesc prin cladiri, parcuri, bulevarde, tramvaie si telefoane. Greseala!... Orasele traiesc prin sufletul lor si fiecare Metropola - desi are aceiasi, sau aproape aceiasi infatisare fizica, deoarece toate sunt alcatuite din fier, beton, piatra,s ticla si oteluri - isi zamisleste o atmosfera, duhul ei neasemuit. (...) Preschimbarea unui oras e tot un fel de mutare - de mutare in timp - adica mult mai grava, caci nu mai lasa intr-adevar nici o urma. Viteza de innoire a Bucurestiului merge de doua decenii - crescand si in ultimii ani metamorfozarea a devenit atat de adanca si vasta, incat provincialii care n-au mai fost de doi ani in Capitala, azi nici n-ar mai recunoaste-o. (...) Dar s-a tinut oare seama de sufletul de alta data al Bucurestilor - nu de monumentele recunoscute istorice care, desigur, nu vor fi distruse, dar de acele caracteristice peisaje, colturi de strazi, locuri si locuinte, devenite prin semnificatia lor pitoreasca o parte din duhul autentic al Capitalei?..."

Texte de Felix Aderca si Alex F. Mihail publicate in "Realitatea Ilustrata", februarie-mai-august 1935 in Bucurestiul Interbelic, editura Tritonic, Bucuresti, 2009.